Sanctuarul Ursilor, sau asa cum putina lume stie, Rezervatia de Ursi de la Zarnesti

Departe de zgomot, de masini, de ochii curiosi ai lumii, departe de tot ce inseamna “civilizatie”, undeva in judetul Brasov, mai exact la Zarnesti, exista un loc unde 48 de “blanosi” traiesc linistiti in Rezervatia de Ursi de la Zarnesti, asa cum de altfel ar fi trebuit s-o faca din momentul in care s-au nascut.

Totul a inceput cu cativa ani in urma (in 2005), cand Cristina Lapis, presedintele asociatiei Milioane de Prieteni, impreuna cu WSPA (World Society For The Protection Of Animals) si cu ajutorul Primariei Zarnesti care a donat suprafata unde acestia traiesc in pace, au pus bazele acestui proiect. Astfel, in 2007, rezervatia LiBEARty a fost inaugurata.

Este impresionant. Este impresionant sa-l vezi liberi, sa-i vezi in spatiul lor, fara teama ca cineva i-ar putea rani, bate, ar putea rade de ei in spectacolele de circ, unde in spatele reprezentatiei din arena, se ascund zile si zile de batai, lipsa de hrana, constrangeri, etc.

70 de hectare de pasune impadurita, 3.000 de stalpi de lemn, 1.500 metri cubi de pamant escavat, multe camioane de pietris, 240 metri cubi de beton, 1.500 metri gard electrificat si 15 kilometri de sarma electrica, este ceea ce reprezinta CASA pentru toti cei 48 de ursuleti.

Va spuneam de circ. Da, pentru ca toti ursii din rezervatie sunt ursi ce au fost crescuti in captivitate si au fost adusi aici de la circ, diverse baruri, benzinarii etc. Ultimii chiriasi veniti sunt in numar de patru, intre care si binecunoscutul Baloo.

Este minunat sa-i poti privi in mediul lor. Fiecare are un nume si are povestea lui, de obicei trista. Sunt frumosi si fiorosi in acelasi timp. Multi sunt micuti si “arata” ca le lipseste mama. O sa-i vedeti putin mai jos in fotografii. De departe cel mai simpatic este unul care se teme de toti ceilalti si se urca in copaci cu o viteza impresionanta. El este.

Aaaa, mai e si o zabauca de vulpe, pe care ursuletii o fugaresc de colo colo si care, sireata cum e, le fura mancarea. 🙂

Intotdeauna am crezut ca ai destul multe sanse sa scapi atunci cand esti fata in fata cu un urs. M-am inselat. Nu e asa. Nu ai nici cea mai mica sansa. Nici pe pamant, nici in apa, cu atat mai putin in copaci. Viteza cu care un urs urca intr-un copac este cu mult mai mare decat reusim noi sa o facem, pe o scara din aceea de lemn.

Repet, i-am vazut, sunt simpatici, sunt frumosi, sunt fiorosi, sunt exact asa cum trebuie sa fie ursii. Toate cuvintele de lauda si tot respectul pentru cei care au facut ca aceasta rezervatie sa devina reala. Mai jos o sa vedeti poze cu cateva din placile pe care sunt trecute numele celor care au donat bani pentru aceasta rezervatie.

Inca ceva: desi am pus in articol o mica harta cu locatia exacta a rezervatiei, nu va duceti singuri. Nu veti fi primiti, pentru ca asta este politica. Sunt primite doar grupuri de minim 20 de persoane, doar in weekend si doar cu diverse aprobari. Daca totusi vreti sa ajungeti acolo, luati legatura cu proprietarii Vilei Niculina din Moieciu de Jos (aici am stat eu si de aceea ii mentionez). Ei va pot ajuta. Poate mai sunt si altii prin intermediul carora sa puteti ajunge in rezervatie, dar eu nu-i stiu. Oricum, un lucru e sigur: e pacat sa ajungeti in Moieciu sau in zona si sa nu vedeti si Rezervatia de Ursi de la Zarnesti.

Inca doua filmulete si mai multe imagini in continuare

Moieciu – Scurta vacanta

Dupa ce am stat in trafic vreo 45 de minute fara sa ne miscam si coada de masini arata asa,

am ajuns si la Moieciu. Nu mult. 4 zile, dar m-am odihnit putin. Am stat la Vila Niculina. Dragut. Proprietarii, nea Gelu si mama Niculina (asa i-am auzit pe altii spunandu-le, desi nu sunt in varsta). Camere frumusele, curate, micute, primitoare. Afara, mult gazon, spatii largi unde copii se pot juca, biciclete, masa de tenis, tiroliana pentru copii, foisor, un mic teren de fotbal si unul de baschet (ar trebui putin reparate), sezlonguri. Camera dubla 90 de lei. Mancarea excelenta si proprietarii chiar se zbat ca totul sa le iasa cum trebuie. Merita. 3-4 zile merita.

Pe unde am umblat? Pai intai pe la Bran. Aici am si mancat la binecunoscuta Vila Bran sau asa cum multa lume o stie „la stana la Bran”. Numai cuvinte de lauda pentru ei. Am avut surpriza ca in timpul mesei sa ne invite afara unde ne astepta un foc de tabara si vin fiert. In fiecare seara, au cate o mica surpriza pentru clienti.

Apoi pe la Cheile Dambovicioarei. Impresionant, nimic de zis, dar nu se compara cu Cheile Bicazului, chiar daca ei se lauda ca sunt mai frumoase. Aici am gasit si o pastravarie interesanta.

In alta zi ne-am indreptat catre Cheile Gradistei, o zona extraordinara pe care o recomand tuturor, din toate punctele de vedere. Trasee, peisaje, cazare, restaurant. Casutele arata foarte bine asa albe si cu lemnul de culoare maro. Tot aici au si un lacusor pe care se plimba nestingherite doua lebede negre, una alba si o ratusca. Nu ratati restaurantul. Servire de nota 10, mancare pe alese.

De departe, cea mai interesanta zi a fost ultima, cand am vizitat Rezervatia de Ursi de la Zarnesti. Dar despre asta, intr-un articol separat, pentru ca sunt mai multe de spus.

Mai multe imagini in continuare