Arhiva
Eu, agent Scully si Dosarele Raiffeisen
Intr-o zi, n-am eu ce face, si unde nu ma apuc si-ti iau la “injurat” pe Twitter Banca Raiffeisen, de numa’ numa’. Si zic, si-o intorc, si iar zic. Frumos, elegant, ca doar, ce mama dracului, sunt bine crescut, nu? Mama mea m-a invatat sa injur frumos. De ce m-am luat de viata lor? Pai fiindca asa am vrut. Asa a vrut muschiu’ meu. Probleme?
Pana aici, nimic interesant. Dar la vreo doua zile, primesc un telefon. De la o doamna/domnisoara. Nu-i dau numele, pentru ca nu stiu daca e real, iar daca e real si initiativa a fost a ei, nu vreau sa-i fac probleme. Totusi, sa-i spunem agent Dana Scully. Da, aia din Dosarele X. Ei bine, agent Scully ma urmareste pe twitter (asa zice dansa) si a vazut ce aberam eu pe acolo. Ce voia distinsa doamna? Sa vada de ce sunt asa de inversunat, imbatosat, invartosat si in(cum mai vreti voi), pentru ca ea nu are nici cea mai mica problema cu banca mentionata. Se inteleg perfect. Pot indrazni a spune, chiar se iubesc. I-am explicat eu care sunt maruntele si neinsemnatele mele probleme cu Raiffeisen si discutia s-a incheiat intr-un mod amical.
Dar miezul articolului nu e asta. Eu sunt de-a dreptul speriat si-mi fac griji pentru banca si nu numai. Serios. Mai intai si mai intai, pentru ca agent Scully m-a apelat cu celalalt prenume al meu. Prenume despre care am intrebat si pe twitter, si pe care nu multa lume il stie. Apoi, pentru ca am intrebat-o de unde are numarul meu de telefon, ea spunandu-mi ca l-a gasit intr-o baza de date pe net. Apoi, daca agent Scully nu e angajata bancii si nu mi-a gasit numarul de telefon in datele mele de contact inregistrate la banca, nu-mi dau seama de unde stie ca mai am un prenume, mai ales daca tinem cont si de faptul ca ea ma urmareste pe Twitter, unde toata lumea ma stie de Sorin. Hmmm…ciudat.
Acum sa discutam si cu Banca. Stimata Banca Raiffeisen, daca agent Scully nu e angajata dumneavoastra, va rog sa verificati cum se face ca pentru a ma suna, a folosit un numar de telefon inregistrat ca fiind al Raiffeisen Bank? Pentru ca ghici ce? Am verificat si eu numarul respectiv intr-o baza de date pe net, si am descoperit ca este al dumneavoastra. Si daca agent Scully nu este angajata dumneavoastra, atunci va rog sa chemati un sobor de preoti, sa faca ceva sfestanii, deoarece consider ca fortele oculte au pus stapanire pe sediile dumneavoastra. Si nu e bine. E de buhuhu…. In incheiere, va multumesc ca m-ati citit cu atata atentie.
PS: Oameni buni, de la Raifeisen, daca aveti ceva sa ma intrebati sau ce ma deranjeaza, sunati, dar nu va mai ascundeti. Lasati Dosarele X, ce Dumnezeu?! Spuneti cine sunteti, ce doriti, de ce ma deranjeaza unele probleme si politica bancii, cum putem ajunge la un consens (daca e cazul), etc. Si un mic sfat: angajati-va oameni care sa va invete unele chestiuni la care nu va pricepeti: cum se suna, cand se suna, de ce se suna, cum se vorbeste cu un client indiferent de problemele pe care le are el sau pe care le aveti voi. Invatati, invatati, invatati… Iar daca ii aveti, la oamenii aia ma refer, lasati-i sa ii invete si pe ceilalti angajati sa o faca.
PPS: Dana Scully, Mulder te pupa. 🙂
Poate vreti un weekend cu Mitsubishi ASX
Mitsubishi ASX. Un weekend. E al vostru. Al unuia dintre voi. Il da Automarket. Sau Mircea Mester. Filmuletul, mai jos. Detalii aici. 🙂
Unul din modurile prin care internetul si-a lasat amprenta asupra culturii
Sorin Tudor porneste o leapsa. O leapsa interesanta despre cultura. Si despre internet. Iar eu o primesc de la MaresalX. Ce vrea leapsa asta de la noi? Ceva extreme de frumos. Ceva la care nu stiu daca m-as fi gandit vreodata. O leapsa care, asa cum spune si Sorin Tudor, suna simplu: ilustreaza printr-o melodie, modul in care internetul si-a lasat amprenta peste cultura.
Si eu nu cred ca poate fi ceva mai concludent decat Eric Whitacre si Lux Aurumque. Dirijorul s-a folosit de blogul sau, de pagina de Facebook si de Youtube, a trimis partiturile la vreo 185 de oameni, pentru ca apoi sa lipeasca totul intr-un perfect cor facut vreodata online.
Daca nu ati vazut acest video pana acum, e cazul sa o faceti. Restul, e tacere…
La cine merge leapsa? La Marieta, la Andreea Burlacu, la Andra Zaharia, la Tomi, la Cabral si la Cinezu. Si va rog, daca mai vrea cineva sa preia leapsa, e liber sa o faca. M-as bucura.
Later edit. Hait…m-a faultat Piticu. Si pentru ca m-a faultat, o sa-i dau cartonas rosu. Hai, lasa rasu’ si pune mana si scrie. 🙂
Voi claxonati biciclistii in trafic?
Am avut ocazia in ultima vreme sa merg cu cativa amici cu masina. Ei la volan. Nu e prima oara cand observ acest lucru, dar acum prea au fost unul dupa altul. De fiecare data cand depaseau un biciclist, claxonau. Ca sa nu mai spun ca unul dintre ei claxona la fiecare depasire, indiferent ce depasea. Si desi i-am intrebat pe fiecare in parte de ce claxoneaza biciclistii, aducand argumente ca nu e ok sa faci acest lucru, ei au continuat si continua sa o faca.
Nu stiu voi, dar eu am observat acest lucru demult, cand claxonam si eu omuletii cu biciclete. Hai sa explic. De fiecare data cand veti claxona un biciclist, in 99% din cazuri, biciclistul isi va intoarce capul sa vada de ce il claxonezi. In momentul in care isi intoarce capul, fara sa-si dea seama, va trage de coarnele mijlocului sau de locomotie catre stanga. Automat se va deplasa catre stanga intrand si mai mult in „raza de actiune” a masinii pe care o conduceti. Asta in cel mai fericit caz, deoarece exista si posibilitatea sa se dezechilibreze si sa cada, lucru care mi s-a intamplat de cateva ori.
Asadar, va rog sa-mi spuneti daca voi claxonati biciclistii in trafic. Si va mai rog sa-mi permiteti sa va dau un sfat, chiar daca sunteti soferi profesionisti, maestri ai volanului, specialisti in sofat, sau nu: nu claxonati NICIODATA un biciclist inainte de a-l depasi. Nu se stie niciodata cum poate reactiona si poate ajunge sub rotile masinii.
我 想 请 问 中 国 答 案 sau Chinezu intreaba, je raspunde
Nu, nu cautati traducerea inversa, ca n-o sa va iasa. Dar asa mi-a tradus Google Translate din romana in chineza „Chinezu intreaba, eu raspund”.
Da. L-a mancat sa-mi i-a interviu? L-a mancat. Hai, nu sariti cu gura, ca am fost cat se poate de serios. Ce a iesit, vedeti chiar acasa la Chinezu. 🙂
N-astept comentarii aici, ca nu am de ce. Acolo vreau sa-mi spuneti ce parere aveti. 🙂
Insa aici pot sa va spun doar atat. Va iubesc! 🙂
Chinezu, KLM si America
Nea Chini a inceput un experiment blogosferic. Imi place ce face el acolo. Bine…imi place ce face el in general, dar de aceasta data in mod special. Si cum m-am hotarat sa-l ajut (neconditionat, ca sa n-avem vorbe), m-am gandit sa scriu articolul asta. Vorba lui: poate nu iese, dar daca iese? 🙂
Toata treaba e legata de KLM si de faptul ca au decis sa deruleze o campanie pe social media, lucru pentru care trebuie sa-i felicitam. Si daca-l mai si ajut pe Chinezu, asa cum spuneam, chiar dorm impacat in seara asta. Iar voi, poate sunteti interesati de ofertele baietilor de la KLM, care nu sunt chiar de ocolit, mai ales ca un bilet catre New York ajunge la doar 559 euro, si mai ales ca au destul de des tot felul de oferte la pret redus. Daca sunteti interesati, nu trebuie decat sa va inregistrati pe site-ul lor si veti primi toate ofertele de care aveti nevoie.
Ei bine, Cristi scrie in articol de ce ar vrea el sa ajunga in SUA. La fel ne sfatuieste sa facem si noi. El vrea acolo pentru Madison Square Garden și Broadway. Eu am cu totul alte motive pentru care as vrea sa ajung acolo, desi as putea trece in lista si Broadway-ul.
Sincer, eu nu mi-am dorit vreodata sa ajung in America. Mi se pare tara cu cel mai mult kitsch pe cap de locuitor din lumea asta. Stiu, traiesc bine, au si lucruri frumoase, fac si lucruri frumoase, dar nu e tocmai tara care sa-mi mearga la inima. Exista totusi niste „lucruri” pentru care as face aproape orice pentru a ajunge acolo. Si acele lucruri sunt trei: Chevrolet, Ford si Dodge. 🙂 Imi plac masinile americane, Imi plac muscle car-urile. Imi plac si gata.
Daca inca nu ati aflat, sunt cel care abereaza pe AutoMOD. Deci sunt nebun cu masinile. De ce mi-ar placea sa ajung pana dincolo de ocean? Pentru a vedea ce va spuneam mai sus (fabrici, etc) si pentru ca, probabil, e singurul loc, singura tara unde as avea si eu ocazia sa conduc masinile americane. Sa fiu la volanul masinilor mele preferate. Sa le testez. Sa vad ce pot. Sa vad daca a meritat sa ajung pana acolo, desi stiu ca merita. Nu stiti care sunt, nu? Sau nu toti. Pai sa va spun. Si ordinea este exact asta: Mustang, Chevy Camaro si Dodge Charger. 🙂
Nu stiu daca vreau prea mult sau nu, dar eu de asta vreau sa ajung acolo. Fiecare cu nebuniile lui. Chini cu sportul si cu Cats, eu, cu masinile mele. 🙂
Hai, care va mai bagati sa scrieti de ce ati vrea in America?
Blogul lui Sorin Grumazescu 
Ultimele comentarii